Verificare certificat SSL
Scrie o mașină. Deschidem o conexiune adevărată, citim certificatul servit acolo și spunem cât valorează — inclusiv pe porturile pe care un navigator nu ți le arată niciodată.
Două „nu merge” diferite
Un certificat care nu acoperă numele cerut și unul al cărui lanț nu poate fi validat arată la fel într-un navigator și se repară în locuri diferite: primul trebuie cerut din nou, cu acel nume în el; al doilea este de obicei certificatul intermediar care lipsește de pe server — iar asta se vede pe calculatoarele altora și nu pe al tău, fiindcă al tău îl are deja.
Ce nu îți spune asta
O privire de pe o singură mașină. Un certificat care se reînnoiește singur poate să se oprească din reînnoit fără să spună, iar afli în ziua în care expiră — care cade duminica destul de des cât să nu vrei să afli așa.
Dacă ești aici, de obicei ăsta e pasul următor
Să afli înainte să expire
Aceasta este o privire singulară. Să îl urmărească și să te avertizeze cu 30, 14, 7, 3 și 1 zile înainte face supravegherea — și urmărește reînnoirea, care este ce se strică de fapt.
Întrebări frecvente
- Certificatul meu se reînnoiește singur. De ce să îl mai verific?
- Pentru că o reînnoire care se oprește nu anunță asta. Comanda stă mai departe în cronometru, ultima reînnoire stă mai departe pe disc, iar singurul semnal este situl roșu în ziua expirării. Privirea costă două secunde; a fi anunțat nu costă nimic.
- În navigatorul meu merge, iar aici scrie că nu poate fi validat. Cine are dreptate?
- Amândoi, și tocmai asta e ideea. Navigatorul tău a păstrat deja certificatul intermediar de pe alt sit vizitat, așa că umple golul singur. O mașină care nu l-a văzut niciodată — un telefon, o aplicație, alt server — nu poate, iar pentru ea situl este stricat.
- De ce pot cere alt port decât 443?
- Pentru că certificatul care îți strică poșta este cel de pe 993 sau 465, iar niciun navigator nu ți-l va arăta vreodată. Aceeași mașină, alt serviciu și foarte des un certificat de a cărui reînnoire nu și-a amintit nimeni.